Alexandra Dinu are tot ce-şi doreşte la 29 de ani. O carieră în plină ascensiune în Italia, un copil reuşit şi o viaţă de invidiat. Un chip angelic în spatele căruia se ascunde un om putermic. A ştiut să treacă peste dificultăţi şi a învăţat din propriile greşeli. Acum se dedică cu succes băieţelului său, Mario, relaţiei pe care o are şi carierei.

Alexandra ar renunţa la proiectele ei pentru a se bucura de o viaţă liniştită, pentru că prioritatea ei numărul unu este familia. Nu exclude ideea de a se recăsători cândva şi nici de a avea un al doilea copil. Profesional vorbind, Alexandra ar veni oricând în România în cazul în care ar fi implicată într-un proiect în care ar crede şi care să-i placă. Recent, ea a terminat filmările la “Capri”, un film care va fi difuzat în Italia, pe RaiUno, la sfârşitul lunii februarie, dar şi în România.

Ai terminat recent filmările la serialul “Capri”. Povesteşte-ne puţin. Ce rol ai şi cât de repede ai intrat în pielea personajului?

“Capri” este, pentru mine, nu doar un film, ci o experienţă care mi-a schimbat viaţa. Înainte de “Capri” îmi doream să interpretez doar roluri dramatice, considerându-le nu doar mai profunde, dar şi mai aproape de sufletul meu. După “Capri”, care este o comedie romantică, mi-am schimbat părerea. Această insulă, o mică bijuterie a naturii, a adus în viaţa mea soare, lumină, pozitivitate. Am cunoscut, cu această ocazie, oameni minunaţi, de la care am avut şi am de învăţat, oameni cărora le datorez mult. Personajul meu, Greta, era deja prezent în cea de-a doua serie, iar acum am filmat cea de-a treia serie. Personajul meu este mult mai bine definit în această nouă serie, a devenit mai romantic. Greta are cu vreo nouă ani mai puţin decât mine, deci a fost o provocare să interpretez rolul unei fete de 20 de ani, la începutul vieţii, cu fragilitatea şi lipsa de experienţă specifice vârstei.

Alături de ce actori italieni ai jucat în acest film?

Am jucat alături de actori foarte cunoscuţi publicului italian, ca Giuliano Gemma, Lucia Bose’, Bianca Guaccero, Gabriele Greco… Lucia Bose’ este în film mătuşa mea şi propietara acestei superbe vile la Capri. Sunt foarte fericită că am avut ocazia să lucrez cu ea, dar mai ales că am putut cunoaşte o astfel de femeie, o persoană minunată. În ciuda vârstei ei, 75 de ani, e un om plin de viaţă, o enciclopedie vie. Dansează şi cântă la ora şase dimineaţa, povesteşte despre celebrii ei prieteni, printre care se numără Pablo Picasso, a cărui muză a fost chiar ea, citează Nietzsche şi Kant, are o cultură extraordinară. Ea mi-a repetat mereu că suntem tot ceea ce vrem să fim, că omul se construieşte şi învaţă cât trăieşte. Şi că lucrul cel mai important e să avem încredere în noi, să ne deschidem mintea şi sufletul. Iar pe Giuliano Gemma îl ştiam încă din copilărie.

Unde şi când va fi difuzat acest film?

“Capri” va fi difuzat pe RaiUno, la sfârşitul lunii februarie. Şi mă bucur mult că se va difuza şi în România.

Ai avut parte de peripeţii pe platoul de filmare?

Incidente neplăcute, nu… Doar că, purtând tocuri aproape zilnic pe platoul de filmare, şi nefiind obişnuită, am o problemă la genunchi şi trebuie să fac fizioterapie pentru a mă vindeca. Dar va trece, nu e nimic grav.

Ce urmează după “Capri”?

Am două proiecte pentru 2010, dar vom discuta despre ele atunci când se vor finaliza. Nu-mi place să vorbesc despre proiecte decât atunci când au fost duse la bun sfârşit. Din superstiţie!

Eşti recunoscută în Italia? Ai fani?

Da, am fani, mai ales printre copii, adolescenţi şi… bunici. Acesta este publicul meu, publicul filmului “Capri”. Şi asta mă bucură mult. Televiziunea, în ziua de astăzi, a devenit un pic vulgară. E plin de reality-uri, de oameni dornici să apară cu orice preţ, fără a şti să facă nimic, dar dispuşi să facă orice pentru zece minute de celebritate. “Capri” e un produs cu o imagine curată, plin de bucurie şi pozitivitate.

Te-ai reîntoarce în România dacă ai primi o propunere să joci aici în filme sau telenovele?

Aş veni oricând în România pentru un proiect în care să cred, care să-mi placă. Propuneri au existat în aceşti ani, chiar şi anul acesta pentru două emisiuni TV, pentru filme însă a trebuit să le refuz, deoarece m-ar fi ţinut mult prea mult timp departe de fiul meu. Iar el este prioritatea mea. Anul acesta a fost plin de schimbări pentru noi, ne-am mutat la Roma, am schimbat şcoala, deci n-ar fi fost posibil să-l las nici măcar o săptămână. Din fericire, am filmat mult la Cinecittà, care e la Roma, deci după-amiază eram acasă, cu el. Iar în vară, când au început filmările, Mario era în vacanţă şi a putut veni cu mine. A fost totul organizat în cel mai mic detaliu.

Dar să trăieşti aici? Mai precis, te-ai întoarce definitiv în România?

Nu-mi place acest cuvânt, “definitiv”, şi mă feresc să-l folosesc.Viaţa e plină de surprize, nu ştii niciodată ce se va întâmpla peste cinci ani şi nici măcar mâine. Deci nu-mi fac planuri pe termen lung.

Mario are deja şapte ani… Ce şcoală urmează şi cum ţi se pare că s-a dezvoltat?

Mario e un copil minunat, iar în ultimii ani m-am ocupat foarte mult de el. Sunt fericită pentru că am reuşit să-i dau o educaţie. E un copil sensibil, deşi ca orice bărbat în devenire, îi place să ascundă acest lucru, e inteligent, foarte curios şi dornic să înveţe cât mai multe lucruri. Are şapte ani şi îi place să-i citesc “Stăpânul inelelor”, o carte de 1.360 de pagini. Filmul l-a văzut deja de multe ori, iar acum am cumpărat şi jocul pentru Playstation, la care se joacă de vreo doi ani… Sunt foarte mândră de el şi-l iubesc enorm.

Text: Dana Popa

Foto: Story, Marius Bărăgan pentru Beau Monde

Restul interviului il puteti citi in intregime in revista Confidential care a aparut deja pe piata