Am regăsit-o pe Andreea la fel de zâmbitoare, însă parcă mai hotărâtă. Inspirată de fetiţa ei, Violeta, ea a lansat, de puţin timp, o linie de hăinuţe pentru bebeluşi, dar şi un volum inspiraţional, “Preţuieşte Viaţa”. Acestea sunt doar două dintre motivele pentru care Andreea a fost alegerea noastră pentru luna decembrie.

De când a devenit mamă, Andreea recunoaşte că este un alt om, cu alte priorităţi şi cu o nouă tinereţe, pe care o trăieşte la 35 de ani. Nu şi-a dorit să retuşăm fotografiile pentru un motiv simplu, care ar putea surprinde vedetele care arată bine doar în poze. Este mândră de vârsta ei şi nu vrea să pară de 18 ani, spunând doar atât: „Am 35 şi aşa vreau să rămână!”. De aceea, ne-am dorit ca această şedinţă foto să fie una specială. Pentru că volumul pe care l-a lansat poartă mesajul de a preţui viaţa, fotografiile transmit, prin accentele de culoare, acelaşi mesaj: verdele este simbol pentru speranţă şi renaştere, galbenul este culoarea bucuriei şi a luminii, rozul simbolizează lupta împotriva cancerului la sân, iar albul, puritatea.

În ce fel te inspiră fetiţa ta, Violeta?

Înainte de orice, îmi dă acea energie pozitivă, care mă ajută să fiu creativă, chiar şi în direcţii care nu au legătură cu lumea copilăriei. În al doilea rând, nevoile ei, întrebările din ce în ce mai curioase, iscoditoare, mă pun pe gânduri pe teme cărora, înainte, nu le dădeam importanţă.

Cum te-a schimbat sosirea pe lume a Violetei, faptul că ai devenit mamă?

Mi-a dat mie o nouă viaţă. Practic, sunt alt om, cu alte priorităţi şi cu o nouă tinereţe, pe care o trăiesc la 35 de ani.

Cum vă petreceţi timpul în familie?

Cântăm, dansăm, ne relaxăm în faţa unui film bun, hoinărim… Asta când nu întoarcem pe toate feţele desenele animate pe care le savurăm cu toţii în casă, mari şi mici, căci noi, părinţii, le-am redescoperit datorită copiilor.

Ce cărţi îi citeşti Violetei înainte de culcare?

Înainte de culcare, nu e rost de citit, pentru că povestea dinainte de somn se ascultă în semi-întuneric, dar mă bucur că pitica e chiar pasionată de litere şi imagini, are răbdare cu cărţile, nu le rupe, nu le răsfoieşte rapid, pentru a se plictisi lesne de ele, ci le savurează zi de zi. Ştie, de câteva luni, toate literele alfabetului, citeşte deja cuvinte, vorbeşte mult şi leagă bine vorbele, frazele, învaţă, în paralel, cuvintele şi în română, şi în engleză.

Cum ai vrea să crească Violeta, ce principii ai vrea să aibă?

Să-şi vadă de treaba ei şi să-şi asculte instinctul, să aibă încredere în forţele proprii, să aibă măsură în tot ce face şi bun simţ.

Ce calităţi a moştenit Violeta de la tine şi de la Ştefan? Are deja înclinaţie către muzică, dans sau televiziune?

Pare că ar avea înclinaţie către dans, dar e prea devreme să te lauzi, ca părinte, cu asta. Poate fi doar energia de invidiat de la această vârstă, pur şi simplu. Cred că e un copil, în general, normal, dar recunosc faptul că e foarte perspicace şi vorbeşte mult mai multe cuvinte decât ne-am fi aşteptat, la vârsta ei.

În ce fel te sprijină Ştefan în proiectele în care te implici?

Suntem unul pentru altul în tot ce întreprindem şi, chiar dacă unul dintre noi nu se pricepe la ceea ce face celălalt într-un anumit proiect, ne sfătuim şi facem schimb de păreri, de experienţă, ajutăm cu ce putem, pentru că, în final, orice reuşită a unuia dintre noi este o reuşită pentru familia noastră.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la soţul tău?

Încrederea în propriile forţe şi încăpăţânarea de a merge înainte, când am convingerea că ideea pe care o am este una viabilă, în pofida opoziţiei pesimiştilor, care văd partea goală a paharului.

Ai renunţat la televiziune acum doi ani. Ce a însemnat experienţa televiziunii pentru tine? Ţi-a fost dor de emoţia directului, de agitaţia din platou?

Nu, nu mi-e dor. Când mi-e dor, o trăiesc într-o gală umanitară, într-un interviu sau într-un documentar special, de exemplu. Dar alte provocări au luat locul celor trăite din plin, timp de 15 ani, în televiziune. E o altă etapă de viaţă, nu sunt omul care ar putea să iasă la pensie din locul în care a intrat la 20 de ani.

Spuneai că ai primit două oferte interesante de a te întoarce în televiziune. Ce fel de format te-ar convinge să revii pe sticlă? Ai acceptat deja o propunere?

Cântăresc lucrurile, nu am de ce să iau decizii pripite. Şi nici nu voi ascunde o eventuală hotărâre, în cazul în care voi fi convinsă că e oportun să transpun în practică o anumită idee. Voi vorbi deschis despre asta, când şi dacă va fi cazul.

Ce lecţie de viaţă ai împărtăşi tinerelor femei care îşi doresc să aibă succes, să îşi găsească fericirea şi, de ce nu, să schimbe lumea?

Să-şi urmeze vocaţia, să nu se lase înduplecate de propriile slăbiciuni sau de neputinţele „sfătuitorilor” din jur, care par a şti mai bine decât ele cum ar trebui să-şi trăiască viaţa.

Text: Ana Lupu

Foto: Alex Galmeanu